ABSOLUTÓRIU, -IE, absolutorii, adj. s. n. 1. Adj. Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greșeală. 2. S. n. Certificat de absolvire a unei școli superioare. – Din lat. absolutorius, (2) germ. Absolutorium. Vezi definitia »

ADÁGIU s. n. maximă, sentință, aforism, apoftegmă, dicton. (< lat. adagium) Vezi definitia »

șalíu, șalíuri, s.n. 1. (înv.) stofă de lână vărgată, care se producea în Angora. 2. stofă cu urzeală de bumbac și bătătură de lînâ, cu dungi de mătase și cu flori. Vezi definitia »

neftíu (neftíe), adj. – Verde închis. Tc. nefti (Șeineanu, II, 272). Vezi definitia »

DIVINATÓRIU, -IE adj. referitor la divinație. (< fr. divinatoire) Vezi definitia »