Definita cuvantului stambă
STÁMBĂ, (2) stămburi, s. f. 1. Țesătură de bumbac cu desene imprimate în culori, folosită la confecționarea îmbrăcămintei de vară pentru femei. 2. (La pl.) Varietăți de stambă (1). ♦ Obiecte de îmbrăcăminte confecționate din stambă (1). 3. (Înv.) Teasc de tipografie. ◊ Expr. (Fam.) A se da în stambă = a-și arăta fără să vrea proasta creștere (sau cusururile); a se face de râs. [Pl. și: stambe] – Din ngr. stámba, it. stampa.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stambă
cópcă (-ci), s. f. – 1. Agrafă, clemă, capsă. – 2. Cataramă, obiect care prinde. – 3. Clemă la cărțile legate odinioară. – 4. Traversă, bară. – Megl. copce. Tc. kopça (Șeineanu, II, 145; Meyer 198; Berneker 564; Ronzevalle 136; DAR); cf. bg. kopče (Cihac, II, 72), sb. kopča, alb. kopsë, mag. kapocs. Fonetismul rom. se explică printr-un sing. analogic, plecîndu-se de la pl. copci; sing. normal ar fi copce (DAR afirmă contrariul). – Der. copcier, s. m. (fabricant de nasturi și copci); încopcia, vb. (a prinde în copci, a prinde, a fixa); copci, vb. (a altoi, a introduce un altoi sub coaja unui copac); copcit, s. n. (altoire). Vezi definitia »
jápchină1, s.f. (reg.) rană mare, julitură mare. Vezi definitia »
DULÚȚĂ s. f. (Reg.; în expr.) A se duce duluță = a fugi iute; a se face nevăzut. – Et. nec. Vezi definitia »
INFLUÉNȚĂ s.f. 1. Acțiune exercitată asupra unei ființe sau asupra unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. Putere, trecere, precădere. 3. (Med.) Răceală, gripă. [Cf. fr. influence, it. influenza]. Vezi definitia »
BRÁMĂ s. f. semifabricat de oțel, cu secțiune dreptunghiulară și muchiile rotunjite, având suprafața striată sau punctată. (< fr. brame) Vezi definitia »