TENOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică a afecțiunilor tendoanelor. [Gen. -iei. / < fr. ténopathie]. Vezi definitia »

FIZIOPATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază modul de producere a bolilor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologie. Vezi definitia »

AUDIOMETRÍE s. f. metodă de măsurare a acuității auditive; acumetrie. (< fr. audiométrie) Vezi definitia »

XILOLATRÍE s.f. Cult al zeilor de lemn. [Gen. -iei. / < fr. xylolâtrie, cf. gr. xylon – lemn, latreia – cult]. Vezi definitia »

RELÍGIE s. f. 1. formă a conștiinței sociale caracterizată prin credința într-o divinitate, într-o ființă supranaturală, creatoare și guvernatoare a cosmosului și prin oficierea unui cult; confesiune. 2. (fig.) crez; cult; lucru sfânt. (< fr. religion, lat. religio, germ. Religion) Vezi definitia »