TÂNGUITÓR, -OÁRE, tânguitori, -oare, adj. (Despre sunete, glasuri etc.) Care se tânguiește; plin de durere; plângător, jalnic, tânguios. ♦ Trist. [Pr.: -gu-i-] – Tângui + suf. -tor. Vezi definitia »

secătór, secătoáre, adj. (înv.; despre râuri, izvoare, bălți, lacuri, fântâni etc.) care seacă. Vezi definitia »

MONOSPÓR s. m. spor singuratic provenit dintr-un sporange. (< fr. monospore) Vezi definitia »

IMUNODEPRESÓR, -OÁRE adj., s. n. imunodepresiv. (< fr. immunodépresseur) Vezi definitia »

EDITÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. persoană, societate care editează cărți, reviste etc. ◊ persoană care pregătește publicarea unor texte, o emisiune de televiziune etc. 2. cel care efectuează editarea programelor pe un ordinator. II. s. n. (inform.) parte a unui calculator care face editarea programelor (4). (< fr. éditeur, lat. editor) Vezi definitia »