TOPÓR, topoare, s. n. Unealtă pentru tăiat copaci, pentru despicat lemne etc., formată dintr-un corp de oțel cu tăiș la un capăt și cu un orificiu la partea opusă, în care se fixează o coadă de lemn tare. ◊ Loc. adj. și adv. Din topor = fără finețe; grosolan, necioplit. ◊ Expr. A fi topor de oase = a avea de îndurat greutăți mari, a suferi mult. A sta cu toporul la brâu = a fi totdeauna gata de ceartă, de bătaie. – Din sl. toporŭ. Vezi definitia »

ERBIVÓR, -Ă adj. Care se nutrește cu ierburi. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu plante; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. herbivore, cf. lat. herba – iarbă, vorare – a mânca]. Vezi definitia »

INCOLÓR, -Ă adj. 1. lipsit de culoare. 2. (fig.) fără personalitate; searbăd, șters. (< fr. incolore, lat. incolor) Vezi definitia »

FLOTÓR s.n. 1. Corp care plutește la suprafața lichidului dintr-un recipient, acționând un dispozitiv care indică sau reglează nivelul lichidului; plutitor. ♦ Corp plutitor atașat unei plase pescărești ori unui dispozitiv lansat pe apă pentru a-i asigura plutirea. ♦ Cameră de aer care servește la menținerea pe suprafața apei a ouălor de țânțari. 2. Dispozitiv cu ajutorul căruia un hidroavion plutește la suprafața apei. [Pl. -oare. / < fr. flotteur]. Vezi definitia »

DEFIBRILATÓR, defibrilatoare, s. n. (Med.; și în sintagma defibrilator cardiac) Aparat electronic folosit în tratamentul fibrilației atriale sau ventriculare. – Din fr. défibrillateur. Vezi definitia »