SAXOFÓN, saxofoane, s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, de forma unui tub conic îndoit – Din fr. saxophone.. Vezi definitia »

FAETÓN¹ s. n. 1. trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, pe arcuri, cu o singură banchetă, trasă de un cal. 2. șaretă cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față. ◊ autoturism asemănător cu o trăsură. (< fr. phaéton) Vezi definitia »

POLISÍNDETON s. n. Figură de stil care constă în repetarea unei conjuncții la începutul fiecăreia dintre părțile unei fraze sau înaintea fiecăruia dintre termenii unei enumerări, pentru a da discursului mai multă forță. – Din fr. polysyndéton. Vezi definitia »

POSTILIÓN, postilioni, s. m. (Livr.; înv.) Surugiu care conducea un poștalion. [Pr.: -li-on] – Din fr. postillon. Vezi definitia »

OPERÓN s.m. (Biol.) Amsamblu de gene structurale a căror expresie fenotipică este controlată de un operator; unitate genetică a cărei expresie fenotipică este reglată de un represor. [< fr. opéron, it. operone]. Vezi definitia »