Definita cuvantului caracul
CARACÚL, (1) s. m., (2) s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul, 2. S. n. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiúl s. m. și n.] – Din fr. caracul.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu caracul
OBSTÁCUL s.n. v. obstacol. Vezi definitia »
BRAHICAÚL, -Ă adj. cu tulpina scurtă; brevicaul. (< lat. brachycaulis) Vezi definitia »
a da cu subsemnatul expr. 1. a scrie o declarație la cererea organelor de cercetări penale. 2. a scrie un raport / o declarație justificativă la cererea superiorilor / angajatorului. Vezi definitia »
SAXAÚL s. m. gen de arbori sau arbuști din Asia Centrală, din familia chenopodiaceelor, cu frunze foarte puțin dezvoltate, care fixează solurile nisipoase. (< fr. saxaoul) Vezi definitia »
mul, muli, s.m. (înv.) 1. catâr. 2. (s.n.) muselină. Vezi definitia »