cómă (cóme), s. f. – 1. Virgulă, semn ortografic. – 2. Pierdere totală, prelungită a cunoștinței, somn letargic. Lat. comma (sec. XIX), și germ. Komma (sensul 1), fr. coma (sensul 2). Sensul 1 este înv. – Der. comatos, adj., din fr. Vezi definitia »

DESINÉNȚĂ, desinențe, s. f. Element morfologic care, adăugat la tema unui cuvânt, exprimă în flexiunea nominală cazul, numărul (la adjectiv și genul), iar în flexiunea verbală persoana, numărul (și diateza). – Din fr. désinence. Vezi definitia »

SUBANTREPRÍZĂ s. f. formă de contractare subordonată unei antreprize. (< sub- + antrepriză) Vezi definitia »

HEMATIDRÓZĂ s. f. eliminare de sudoare cu sânge. (< fr. hématidrose) Vezi definitia »

INTERLINGVÍSTICĂ s.f. Parte a lingvisticii generale care studiază structura și noțiunile de bază ale tuturor limbilor. [< fr. interlinguistique]. Vezi definitia »