ASFINȚÍT, asfințituri, s. n. 1. Faptul de a asfinți; asfințire. ♦ Fig. Declin, decădere. 2. Timpul, momentul când apune soarele. 3. Locul unde asfințește soarele. – V. asfinți. Vezi definitia »

NECOVÂRȘÍT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Ne- + covârșit. Vezi definitia »

SUCÍT¹ s. n. Sucire. – V. suci. Vezi definitia »

HOROPSÍT, -Ă, horopsiți, -te, adj. (Reg.) V. oropsit. Vezi definitia »

ȘOȘOÍT s. n. Faptul de a șoșoi. – V. șoșoi. Vezi definitia »