ROÁDE, rod, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A rupe cu dinții fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca). ◊ Expr. (Tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva. 2. Tranz. Fig. (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura. 3. Tranz. (Reg.) A morfoli ceva în gură. 4. Tranz. și refl. A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată. ◊ Expr. (tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. ♦ Tranz. (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni). 5. Refl. Fig. (Rar) A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. – Lat. rodere. Vezi definitia »

CIPRINÍDE s.f.pl. (Zool.) Familie de pești teleosteeni de apă dulce, cuprinzând crapul, caracuda, linul etc.; (la sg.) pește din această familie. [< fr. cyprinidés]. Vezi definitia »

BRAHIOPÓDE s.n. pl. (Zool.) Clasă de nevertebrate marine, posedând o cochilie bivalvă și două brațe spirale; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. brahiopod. / < fr. brachiopodes, cf. lat. brachium – braț, gr. pous – picior]. Vezi definitia »

FUCOÍDE, s. f. pl. Urme ale algelor sau ale deplasării viermilor, vizibile pe suprafețele straturilor sau în interiorul lor. – Din fr. fucoïdes. Vezi definitia »

Bermúde (Insulele ~) s. propriu f. pl. Vezi definitia »