ROENTGENIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 111, produs în mod artificial. [Pr.: röntghéniu – Sb.: Rg] (cf. engl. roentgenium < n. pr. Röntgen; elementul a fost denumit astfel, deoarece a fost sintetizat la 100 de ani dupa ce Röntgen descoperise razele X; 2004) [MW] Vezi definitia »

BIDIDIU, bididii s.m. (Arg) (deț.) Infractor aflat la prima condamnare. Vezi definitia »

HÓLMIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -miu. / cf. fr. holmium, germ. Holmium]. Vezi definitia »

TRANZITÓRIU, -IE adj. 1. care face trecerea de la o stare la alta; de tranziție; intermediar; tranzient (1). ◊ (p. ext.) care durează puțin timp. 2. (despre funcționarea unui sistem) caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. (< fr. transitoire, lat. transitorius) Vezi definitia »

LIGNOFÓLIU s. n. fanerit. (< germ. Lignofol) Vezi definitia »