strâgăciútă, strâgăciúte, s.f. (reg.) semnalizare prin strigăte puternice; cerere de ajutor prin țipete. Vezi definitia »

PIAȚÉTĂ, piațete, s. f. Piață (I 2) mică. – Din it. piazzetta. Vezi definitia »

MIÁSMĂ s.f. Emanație nesănătoasă, miros urât provenit din materii organice în descompunere; duhoare. [Pron. -mi-as-. / < fr. miasme, cf. gr. miasma – murdărie, pată]. Vezi definitia »

RUBÁRBĂ, rubarbe, s. f. (Bot.) Revent. – Din fr. rhubarbe. Vezi definitia »

nenumărătúră s.f. (înv.) număr, mulțime mare. Vezi definitia »