sobolúț, sobolúți, s.m. (înv.) samar mic; zibelină mică; sobolaș. Vezi definitia »

șpirhólț s.n. (reg.) lemn subțire. Vezi definitia »

stáreț (-ți), s. m. – Superior al unei mănăstiri de călugări. – Var. stariț. Sl. starĭcĭ „bătrîn” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 362; Conev 109). – Der. stariță (var. stareță), s. f. (călugăriță care conduce o mănăstire), din sl. starica „bătrînă”; stăreție, s. f. (locuința starețului; funcție de stareț); staroste, s. m. (conducător, șef al unei bresle; primar, guvernator al unui oraș; pețitor), din sl. (pol.) starosta „bătrîn”; stărostesc, adj. (de staroste); stărosti, vb. (înv., a exercita funcția de staroste; a peți); stărostie, s. f. (calitatea de staroste sau de pețitor); stărostit, s. n. (pețit). Vezi definitia »

VĂSULÉȚ, văsulețe, s. n. Văsușor. – Vas + suf. -uleț. Vezi definitia »

MOLCĂÚȚ, -Ă, molcăuți, -e, adj. (Reg.) Neted, mătăsos, fin. – Din molc[uț] + suf. -ăuț. Vezi definitia »