OMOLOGÍE s. f. 1. calitatea a ceea ce este omolog. 2. (mat.) corespondență omografică între punctele unui același plan proiectiv. 3. (biol.) corespondență de structură a unuia sau a mai multor organe de la două specii diferite. (< fr. homologie) Vezi definitia »

PUNCTUÁȚIE s. f. sistem de semne grafice cu ajutorul cărora se despart frazele între ele și părțile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de folosire a acestor semne; felul de a le folosi. (după fr. ponctuation) Vezi definitia »

PROTANOPÍE s.f. (Med.) Incapacitate a ochiului de a vedea roșul. [< fr. protanopie, cf. gr. protos – primul (roșul e socotită prima dintre culorile spectrului), a – fără, ops – vedere]. Vezi definitia »

SIMIGERÍE, simigerii, s. f. Local (prevăzut cu un cuptor de brutărie) în care se fac și se vând simiți, covrigi, plăcinte. – Simigiu + suf. -ărie. Vezi definitia »

CĂZĂNĂRÍE, căzănării, s. f. (Înv.) Loc unde se află instalat un cazan pentru distilat rachiu; instalație pentru distilat rachiu. – Cazan + suf. -ărie. Vezi definitia »