DÚMĂ s. f. adunare legislativă în Rusia țaristă. ◊ (astăzi) camera inferioară a parlamentului rus. (< rus. duma) Vezi definitia »

ABIOGENÉZĂ s.f. Concepție materialist naivă care explică nașterea vieții din materia anorganică. (din fr. abiogenèse) Vezi definitia »

URÉTRĂ s.f. Canal prin care se scurge urina din vezica urinară în afară. // (În forma uretr-, uretro-) Element prin de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) uretră”, „uretral”. [Var. uretru s.n. / < fr. urètre, cf. gr. ourethra]. Vezi definitia »

LECTÍCĂ s. f. pat, scaun portativ acoperit, purtat de cal sau de oameni (sclavi) și folosit în antichitatea romană, în evul mediu și în unele țări coloniale, ca mijloc de locomoție; litieră. (< lat. lectica) Vezi definitia »

tehuiálă s.f. (reg.) 1. căpierea oilor. 2. zăpăceală, amețeală, năuceală. Vezi definitia »