TĂICULÍȚĂ s. m. Diminutiv al lui taică; tăicușor, tăicuță, tăiculean. – Taică + suf. -uliță. Vezi definitia »

RADIOGRÁMĂ s. f. 1. comunicare transmisă prin radio; radiotelegramă. 2. fotografie obținută cu razele X; radiografie. (< fr. radiogramme) Vezi definitia »

SFIÁLĂ, sfieli, s. f. Atitudine și purtare sfioasă, lipsă de încredere în sine, timiditate, lipsă de îndrăzneală; sentiment de rușine, de jenă față de cineva sau de ceva, teamă, sfiiciune. [Pr.: sfi-a-. – Var.: (reg.) sâiálă s. f.] – Sfii + suf. -eală. Vezi definitia »

ANCORĂ, ancore, s. f. 1. Piesă grea de metal cu brațele ca niște gheare, care se coboară cu un lanț, o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei, unde se agață pentru a ține nava în loc. ◊ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca în călătorie (cu o navă). 2. Bară (de metal) în formă de T sau de X care împiedică un zid să se dărâme. ♦ Cablu care fixează stâlpi, coșuri înalte de fabrică. – Din it., lat. ancora. Vezi definitia »

acidamínă (-ci-da- / -cid-a-) s. f., g.-d. art. acidamínei; pl. acidamíne Vezi definitia »