REVIVISCÉNȚĂ s. f. 1. revenire la viață; însuflețire. 2. (biol.) proprietate a unor organisme de a-și relua activitatea vitală după o stare de latență. 3. (fig.) reapariție a unor stări de conștiință uitate. (< fr. reviviscence) Vezi definitia »

TECTÍTĂ s. f. Meteorit sticlos, format în cea mai mare parte din bioxid de siliciu. – Din fr. tectite. Vezi definitia »

scârmocílă s.m. sg. (reg.) persoană (copil) care scormonește, care scotocește. Vezi definitia »

BISMUTÍNĂ (‹ fr.) s. f. Sulfură naturală de bismut, de culoare albă-cenușie, formată în faza hidrotermală, întîlnită în zăcămintele de staniu, asociată cu bismut nativ, colcopirită, topaz etc. Prezintă aspect de agregare radiare sau mase compacte, este rea conducătoare de electricitate și se dizolvă în acid azotic, fiind principalul minereu de bismut. Vezi definitia »

ALOBIÓZĂ s. f. schimbare a modului de viață al unui organism la modificarea condițiilor de mediu. (< fr. allobiose) Vezi definitia »