orjovení, orjovenésc, vb. IV (reg.) 1. a se întrema, a se reface. 2. a lucra de mântuială. 3. a se buhăi. Vezi definitia »

stânjiní, stânjinésc, vb. IV (înv.) 1. a măsura cu stânjenul. 2. a-și întinde mâna (ca să lovească). Vezi definitia »

ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale) a mușca. Vezi definitia »

BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca într-o parte și într-alta; a (se) legăna, a (se) clătina. A ieșit în ogradă cu clopotul cel mare și a prins a-l bălăbăni (SADOVEANU). 2. Refl. Fig. A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. Cât s-a bălăbănit mama cu tata din pricina mea, tot pe-a mamei a rămas (CREANGĂ). Vezi definitia »

POLENI- elem. „polen”. (< fr. pollini-, cf. lat. pollen) Vezi definitia »