înveștí (înveștésc, înveștít), vb. – A îmbrăca, a acoperi, a înveli, a înfășura. – Var. învește, part. învăscut. Mr. învescu, megl. anvescu, istr. mnescu. Lat. (in)vestῑre (Candrea-Dens., 898; REW 4531; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), Înv., se păstrează încă în vorbirea pop. din Trans. de Nord (Pop, Dacor., VIII, 68) și Bucov. Conj. oscilează între formele învăsc, învesc, înveștesc. Este dublet al lui investi, vb. (a face o investiție; a bloca, a asedia), din fr. investir. Vezi definitia »

santeti cei mai buni Vezi definitia »

ȘOȘOTÍ vb. IV. V. șușoti. Vezi definitia »

CENTI- Element prim de compunere savantă care înseamnă „a suta parte”, folosit mai ales în terminologia tehnică. [Și -cent. / < fr., it. centi-, cf. lat. centum – sută]. Vezi definitia »

STRATI-/STRATO- elem. „strat, pătură, sediment”, „stratosferă”. (< fr. strati-, strato-, cf. lat. stratum) Vezi definitia »