cáut (-tă), adj. – Precaut, prudent. Lat. cautus (sec. XIX). Este latinism, folosit rar de vreun scriitor trans. – Der. cautelă, s. f. (grijă, precauție); cauțiune, s. f. (sumă de bani depusă ca garanție); cauționa, vb. (a garanta, a plăti cauțiune); cauționament, s. n. (garanție); cauționar, s. m. (garant), toate din fr. Vezi definitia »

CIUFÚT, -Ă, ciufuți, -te, adj., s. m. și f. (Înv) 1. (Om) zgârcit, avar. 2. (Om) cu toane, prost dispus. – Din tc. çıfıt. Vezi definitia »

ut (înv.) s. m., pl. ut Vezi definitia »

INVOLÚT, -Ă, involuți, -te, adj. (Bot.; despre un organ) Răsucit spre interior. – Din lat. involutus. Vezi definitia »

FLÁUT s.n. Instrument de suflat, alcătuit dintr-un tub lung de lemn sau de metal, cu găuri și clape. [Pron. fla-ut, pl. -ute, (s.m.) -uți. / < it. flauto]. Vezi definitia »