întoiegí, întoiegésc, vb. IV (reg.) a deveni țeapăn; a înțepeni. Vezi definitia »

Dungi. Urmele de pe spatele celui care era biciuit. Vezi definitia »

AMURGÍ, pers. 3 amurgește, vb. IV. Intranz. A se însera (1), a se întuneca. – Din amurg. Vezi definitia »

șomoiogí, șomoiogésc, vb. IV (reg.) 1. (despre paie, cârpe) a face șomoiog, a strânge ghem. 2. a freca cu nu șomoiog. Vezi definitia »

rebegí (rebegésc, rebegít), vb. – A amorți de frig, a se zgribuli, a se chirci. Origine incertă. Poate din mag. rebegni „a tremura” (Tiktin; Candrea). Der. din sl. zębsti „a îngheța” (Cihac, II, 311) nu este probabilă; cf. Byhan 341. Der. rebegeală, s. f. (frig). Vezi definitia »