cufundá (-d, -át), vb. – 1. A afunda, a face să intre în apă, a arunca în apă. – 2. A strica, a nărui, a duce de rîpă. – 3. A împlînta, a înfige, a îngropa. – 4. A se lăsa absorbit de ceva. – Var. (Mold.) acufunda, scufunda. Lat. *confundāre (Pușcariu 429; Candrea-Dens., 682; REW 2140; DAR); cf. calabr. skuffundare. Este dublet al lui confunda, vb., din fr. confondre. – Der. (s)cufundător, adj. (care se scufundă; s. m., scafandru); cufundos, adj. (Trans., adînc); cufundătură, s. f. (scufundare; adîncitură a solului, groapă); cufundiș, s. n. (groapă sub apă); cufunzime, s. f. (adîncime); cufundaci, s. m. (pasăre ce se scufundă, Colymbus glacialis); cufundar, s. m. (nume de păsări, Colymbus glacialis, Podiceps cristatus). – Der. neol. confuz, adj., pe baza fr. f. confuse, ca amorez ‹ amoureuse; confuzi(un)e, s. f., din fr. Vezi definitia »

APAHIDA, com. în jud. Cluj, pe Someșul Mic; 7.135 loc. (1991). Expl. de tufuri dacitice, balast și nisipuri. Nod de c. f. Complex avicol; pomicultură (meri, pruni). Aici au fost descoperite o importantă așezare și necropolă celtice (sec. 3-2 î. Hr.) și două morminte princiare germane (sec. 5) cu un bogat inventar funerar. În ev. mediu, atestată documentar din 1263. Vezi definitia »

ERODÁ vb. tr., refl. 1. a produce, a suferi o eroziune; a (se) uza prin frecare. 2. (fig.) a (se) degrada. (< fr. éroder, lat. erodere) Vezi definitia »

SCANDÁ vb. tr. 1. a recita versuri (grecești sau latinești), descompunându-le în unitățile lor metrice sau silabice. ◊ a vorbi, a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. 2. a citi o frază muzicală, punând accentul pe timpii tari. (< fr. scander, lat. scandare) Vezi definitia »

SECONDÁ vb. I v. secunda. Vezi definitia »