Definita cuvantului dăinuire
DĂINUÍRE s. f. Faptul de a dăinui; persistență; menținere. – V. dăinui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dăinuire
REVALIDÁRE s.f. Acțiunea de a revalida și rezultatul ei. [< revalida]. Vezi definitia »
DECONGELÁRE s.f. Acțiunea de a decongela și rezultatul ei; decongelație. [< decongela]. Vezi definitia »
INACTIVÁRE, inactivări, s. f. Acțiunea de a inactiva și rezultatul ei. – V. inactiva. Vezi definitia »
AIDE-MÉMOIRE [ED-MEMOÁR] s. n. inv. 1. îndreptar cuprinzând esențialul cunoștințelor unui domeniu, care trebuie memorate. 2. notă înmânată personal de un agent diplomatic celeilalte părți. (< fr. aide-mémoire) Vezi definitia »
DEBREIÉRE, debreieri, s. f. Acțiunea de a debreia și rezultatul ei; debreiaj. – V. debreia. Vezi definitia »