Definita cuvantului demnitate
DEMNITÁTE, (2) demnități, s. f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreție. 2. (Mai ales la pl.) Funcție sau însărcinare înaltă în stat; rang. – Din lat. dignitas, -atis (după demn).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu demnitate
MAIESTUOZITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este maiestuos. [Pron. ma-ies-tu-o-. / cf. it. maestosità]. Vezi definitia »
aréte (aréți), s. m. – Berbec de prăsilă. – Mr. arete, areati, megl. reti, areati, istr. arete. Lat. ăries, -etem (Pușcariu 115; Candrea-Dens., 81; REW 645; DAR; Pascu, I, 38); cf. genov. aeo, prov. aret. Pentru fonetism, cf. Rosetti, I, 51. – Der. arețar, s. m. (paznic de berbeci); arățel, s. m. (plantă, Borrago officinalis) a cărei origine apare ca necunoscută în DAR, și care trebuie să fie dim. de la arete (cf. celălalt nume popular, limba mielului). Vezi definitia »
rapoarte remitere Vezi definitia »
CONTUBERNALITÁTE s.f. (Rar) Frăție de arme, camaraderie. [Cf. fr. contubernalité]. Vezi definitia »
BENETÍTE (‹ engl.) s. n. pl. Grup de gimnosperme fosile, care apar în Triasicul superior (Keuper) și se sting în Oligocen. Erau plante lemnoase, cu tulpina de 3-4 m, acoperite cu cicatrice foliare rombice, în vîrf un buchet de frunze (3 m lungime) și flori hermafrodite sau unisexuate și sesile (fără peduncul). Vezi definitia »