TITULATÚRĂ, titulaturi, s. f. 1. Modul de a se intitula al cuiva sau a ceva. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte o persoană, o instituție etc. – Din fr. titulature. Vezi definitia »

MAROÁNĂ s.f. (Franțuzism) Castană comestibilă. ♦ Castană coaptă sau preparată cu sirop de zahăr. [< fr. marron, it. marrone, germ. Marone]. Vezi definitia »

BEȘLEÁGĂ, beșlegi, s. m. (Înv.) Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Babalâc. [Var.: beșli-agá s. m.] – Tc. beșli ağasi. Vezi definitia »

BROMÚRĂ s. f. sare a acidului bromhidric. (< fr. bromure) Vezi definitia »

IPÉRBOLĂ, iperbole, s. f. V. hiperbolă. Vezi definitia »