ANGIOCHERATÓM s. n. dilatație vasculară însoțită de cheratoză. (< fr. angiokératome) Vezi definitia »

NICRÓM s. n. Aliaj de nichel și crom (uneori combinat cu fier și mangan), care se întrebuințează mai ales la fabricarea rezistențelor electrice. – Din fr. nichrome. Vezi definitia »

CORIOEPITELIÓM, corioepiteliomuri, s. n. Tumoare malignă dezvoltată în uter din resturile placentare rămase după o sarcină. [Pr.: -ri-o-e-pi-te-li-om] – Din fr. chorio-épithéliome. Vezi definitia »

SCATÓM s.n. Tumoare formată prin acumularea de materii fecale în intestin; fecalom. [Pl. -muri, -oame. / < fr. scatome]. Vezi definitia »

CONDILÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă a tegumentelor și mucoaselor. [Pl. -oame. / < fr. condylome, cf. gr. kondyloma – umflătură]. Vezi definitia »