RĂSTÁV, răstavuri, s. n. I. (Reg.) 1. Fâșie de pământ pe care se cultivă un singur fel de plante. 2. Fâșie de pământ între două rânduri de semănături. II. Șină de fier dințată, care servește la fixarea formelor tipografice în rame. [Var.: ristáv s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

GRAV, â??Ă? adj. 1. Care necesitĂ? o atenție deosebitĂ?, care poate avea urmĂ?ri neplĂ?cute; (p. ext.) important. â?? (despre boli, rĂ?ni) Periculos. 2. (despre oameni) Serios, demn, sever; solemn, rigid. 3. (despre voce, sunete, timbru) Care aparține registrului de jos al scĂ?rii muzicale; profund, de bas. 4. Accent ~ = accent (â??) care noteazĂ? în unele limbi o vocalĂ? deschisĂ?. -Din fr. Grave, lat. Gravis Vezi definitia »

JIRÁV, -Ă, jiravi, -e, adj. (Reg.) 1. Iute la fire; aspru. 2. Convalescent. [Var.: (2) jirnáv, -ă adj.] – Comp. ghirav (= firav). Vezi definitia »

VÂRLÁV, -Ă, vârlavi, -e, adj. (Reg.) Iute în mișcări; vrednic, îndemânatic. – Din scr. vrljav. Vezi definitia »

PALEOSLÁV, -Ă adj. Referitor la vechea limbă slavă, care aparține vechii limbi slave. // s.m. și f. Persoană care aparține celor mai vechi popoare slave. [< fr. paléoslave]. Vezi definitia »