a fi tare în gușă expr. (peior.) a fi bogat. Vezi definitia »

ENZÍMĂ s. f. compus organic produs de anumite celule vii, care accelerează mersul reacțiilor chimice din celulă; ferment; diastază (1). (< fr. enzyme) Vezi definitia »

IZOTERMOBÁTĂ s. f. linie care unește punctele cu aceeași temperatură a apei de mare în adâncime. (< izoterm + -bată) Vezi definitia »

gîmfă (-fe), s. f. – Gușă. Lat. *gamphae, din gr. γαμφαί, var. de la γαμφηλαί „falcă de animal”, din aceeași familie cu ϰαμπτῶ. Ar fi putut de asemenea intra în rom. prin intermediul unui sl. *gąfŭ, care nu este atestat, dar care trebuie să explice sb. kuf „pelican”. Der. gîmfa, vb. (a umfla), pe care REW 2135 și DAR îl derivă puțin probabil din lat. conflare, cf. Pușcariu 855; gîmfătură, s. f. (umflătură); îmgîmfa, vb. (a umfla; refl., a se face puhav; refl., a se îngîmfa, a se umfla în pene). Vezi definitia »

BANDÚRĂ², banduri, s. f. Instrument muzical popular ucrainean ca o chitară cu gâtul scurt, prevăzut cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura. Vezi definitia »