HRÚBĂ, hrube, s. f. Încăpere sau galerie subterană care servește la depozitarea produselor (alimentare). ♦ Cavitate subterană (zidită și boltită) care servește ca loc de trecere. ♦ Un fel de casă primitivă cu acoperișul de pământ; bordei îngropat. – Din ucr. hruba. Vezi definitia »

untúră (-ri), s. f. – Grăsime naturală. – Mr. umtură, megl. untură. Lat. unctūra (Pușcariu 1820; REW 9058), cf. logud., sp., port. untura, v. fr. ointure, prov. onchura, alb. ündürë (Philippide, II, 656). – Der. unturos, adj. (gras). – Cf. unge, unt. Vezi definitia »

HORMONOPOIÉZĂ s. f. hormonogeneză. (< fr. hormonopoïèse) Vezi definitia »

păúșă, păúși, s.f. (reg.) fiecare dintre prăjinile care, legate împreună la unul dintre capete, se așază pe vârful stogului de fân; panză. Vezi definitia »

NARÍNĂ s.f. Nară. [< fr. narine]. Vezi definitia »