GLORIÓLĂ s.f. Glorie deșartă; vanitate. [Pron. -ri-o-. / < fr. gloriole]. Vezi definitia »

ANTIMETATÉZĂ s.f. Antimetabolă. [< fr. antimétathèse, cf. gr. antimetathesis]. Vezi definitia »

ANACÚSTICĂ (‹ fr.) adj. Zonă ~ = regiune a spațiului cosmic situată la peste 160 km de supr. Pămîntului, în care propagarea undelor sonore încetează (distanța dintre moleculele de aer este mai mare decît lungimea de undă a sunetului, instalîndu-se tăcerea absolută). Vezi definitia »

CARCÁSĂ s.f. 1. (Parte a unui) sistem osos al unui animal. 2. Cadru, osatură, schelet (al unei mașini, al unei construcții etc.). [< fr. carcasse, cf. rus. karkas]. Vezi definitia »

FENOGENÉTICĂ s. f. ramură a geneticii care studiază caracterele ereditare în cursul dezvoltării ontogenetice a organismului. (< fr. phénogénétique) Vezi definitia »