ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, s. n., (2) orbalți, s. m. (Înv. și pop.) 1. S. n. Erizipel, brâncă. 2. S. m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc. Vezi definitia »

MIELÚȚ, -Ă, mieluți, -e, s. m. și f. Mielușel (1). – Miel + suf. -uț. Vezi definitia »

ȘOIMÚȚ, șoimuți, s. m. Șoimuleț. – Din șoim + suf. -uț. Vezi definitia »

leț, léțuri, s.n. (reg.) șipcă, fâșie de lemn pentru construcții. Vezi definitia »

Ț s. m. invar. A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă dentală sonoră (4)). [Pr.: țe]. Vezi definitia »