ADERÉNȚĂ, aderențe, s. f. 1. (Med.) Țesut fibros care se dezvoltă în special în cavitățile seroase, în urma unei infecții sau intervenții chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea. ♦ Fenomen de legătură între beton și oțel în construcțiile de beton armat. 3. Aderare, solidarizare conștientă la ceva. – Din fr. adhérence. Vezi definitia »

NEMÍLĂ s. f. (Rar) Lipsă de milă¹; cruzime; p. ext. caracter al celui nemilos; duritate, asprime. – Ne- + milă¹. Vezi definitia »

CNEMÍDĂ s. f. (ant.) jambieră de metal, jumătate de carâmb de cismă, destinată să apere gamba, la soldații greci. ( Vezi definitia »

spârcotínă, spârcotíne, s.f. (reg.) bucată de carne cu mult zgârci. Vezi definitia »

LIOLÍZĂ s. f. desfacere a moleculelor unei substanțe dizolvate, prin reacția dintre aceste molecule și cele ale solventului. (< fr. lyolyse) Vezi definitia »