GRÁBEN s.n. (Geol.) Compartiment al scoarței terestre scufundat, mărginit de falii paralele. [< germ. Graben , cf. fr. graben]. Vezi definitia »

HIPOCRÉN s. n. enigmă în care soluția (o zicală, o expresie cunoscută) se obține prin interpretarea unei ilustrații. (< germ. Hippokrene) Vezi definitia »

STEN, steni, s. m. Unitate de măsură a forței egală cu forța care imprimă o accelerație de un metru pătrat pe secundă unei mase de o tonă. – Din fr. sthène. Vezi definitia »

fámen (fámeni), s. m. – 1. Bărbat castrat, eunuc. – 2. Efeminat. – Mr. feamin, hamin, megl. femin. Lat. (homo) *feminus (Pușcariu 577; Candrea-Dens., 458; Byhan 29; REW 3239; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 124), cf. alb. femërë (Meyer 100), v. prov. feme „feminin”, port. fémeo „feminin”. Cuvînt pierdut în limbajul curent, s-a salvat în literatură datorită unei celebre imprecații a lui Eminescu. Vezi definitia »

PIOGÉN, -Ă, piogeni, -e, adj. (Med.; despre răni) Care produce puroi; (despre agenți patogeni) care determină producerea puroiului. [Pr.: pi-o-] – Din fr. pyogène. Vezi definitia »