SEZÓN, sezoane, s. n. Perioadă de timp a anului corespunzând aproximativ unui anotimp. ♦ Perioadă a anului caracterizată prin apariția anumitor fenomene sau printr-o intensă activitate în unele domenii; timp al anului potrivit pentru a întreprinde anumite acțiuni condiționate de caracteristicile anotimpului. Sezon de băi. ◊ Loc. adj. De sezon = propriu, potrivit unui anumit sezon; fig. de actualitate. – Din fr. saison. Vezi definitia »

BRUIÓN s. n. ciornă, concept (2). (< fr. brouillon) Vezi definitia »

XENÓN s. n. gaz incolor și inodor din grupa gazelor inerte, în cantități foarte mici în aerul atmosferic. (< fr. xénon) Vezi definitia »

diácon (diáconi), s. m. – Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei bisericești. Gr. διάϰονος (Murnu), în parte prin intermediul sl. dijakonŭ (Vasmer, Gr., 52). – Der. diaconar, s. n. (înv., liturghier); diaconeasă, (femeie în slujba bisericii); diaconesc, adj. (de diacon); arhidiacon, s. m. (prim diacon). Vezi definitia »

BARIÓN s.n. (Fiz.) Denumire generică pentru particulele elementare grele. [Pron. -ri-on. / < engl. barion, cf. gr. barys – greu]. Vezi definitia »