silítră s. f. – Azotat de potasiu. – Var. salitră, salitru. Pol. salitra (sec. XVII), cf. rus. selitra, sb. šalitra. Vezi definitia »

AERONÁVĂ, aeronave, s. f. Vehicul aerian care se menține și se deplasează în aer¹; aerovehicul. [Pr.: a-e-] – Din aero- + navă (după fr. aéronef). Vezi definitia »

FLOTÍLĂ s. f. 1. mare unitate navală militară pe fluvii sau pe lângă litoral. 2. veche denumire a regimentului de aviație. (< fr. flottille) Vezi definitia »

susănáncă, susănánce, s.f. (reg.) locuitoare din parte de sus a unui sat sau a unui ținut. Vezi definitia »

TIMÍNĂ, timíne, s. f. Pirimidină (C₅H₆N₂O₂) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină și uracil. (terminolog. științif., din neolat. thymus (= timus, glandă din care a fost izolată pentru prima dată) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. thymine) [MW, TLF] Vezi definitia »