Definita cuvantului timină
TIMÍNĂ, timíne, s. f. Pirimidină (C5H6N2O2) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină și uracil. (terminolog. științif., din neolat. thymus (= timus, glandă din care a fost izolată pentru prima dată) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. thymine) [MW, TLF]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu timină
SPINÉTĂ s.f. Specie de clavecin de dimensiuni mici și de formă dreptunghiulară; epinetă. [< it. spinetta]. Vezi definitia »
PLACÉNTĂ s. f. 1. masă cărnoasă și spongioasă care învelește fătul și prin care acesta primește hrana în perioada de gestație. 2. (bot.) parte a ovarului pe care sunt inserate ovulele. (< fr., lat. placenta) Vezi definitia »
MONILIÓZĂ s. f. 1. boală a pomilor fructiferi, produsă de o ciupercă parazită. 2. candidoză; moniliază. (< fr. moniliose) Vezi definitia »
METEÓRICĂ s.f. – V. meteoric (3) [DEX'98] Vezi definitia »
a fi plecat la vâjâială expr. (intl.) 1. a ieși la plimbare. 2. a umbla după femei, a ieși la agățat. 3. a chefui, a petrece. 4. a ieși la furat. Vezi definitia »