coinác (-ce), s. n. – 1. Articulație în general. – 2. Gleznă. – 3. Zar. – 4. Sfoară de care se leagă o greutate sau o piatră, și care se folosește la pescuit sau pentru a coborî zmeul. – 5. Contragreutate. – 6. Membru viril. – 7. Flăcău, june. Tc. kainak „articulație” (Șeineanu, II, 141), cf. bg. kojnak și coi. Vezi definitia »

BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. 1. Vas de lemn asemănător cu o doniță, folosit uneori ca unitate de măsură pentru lichide. 2. Varietate indigenă de prun. – Tc. bardák. Vezi definitia »

INTRACARDIÁC, -Ă adj. în, din interiorul inimii. (< fr. intracardiaque) Vezi definitia »

NOMOFILÁC s. m. (ant.; la greci) magistrat însărcinat cu supravegherea modului cum erau executate legile. (< fr. nomophylaque, gr. nomophylax) Vezi definitia »

ISIÁC, -Ă I. adj. referitor la zeița Isis, la cultul acesteia. II. s. m. preot al zeiței Isis. (< fr. isiaque, lat. isiacus, gr. isiakos) Vezi definitia »