BRANCIÓG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ pietros. Vezi definitia »

EPILÓG s. n. 1. (ant.) alocuțiune în versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului. ◊ parte finală a unui discurs în care oratorul rezuma argumentele, încercând să câștige bunăvoința publicului. 2. parte finală a unei lucrări literare care cuprinde concluziile autorului, subliniază anumite idei sau face cunoscută evoluția viitoare a personajelor; încheiere. ◊ (fig.) sfârșit, încheiere a unei acțiuni, întâmplări etc. (< fr. épilogue, lat. epilogus, gr. epilogos) Vezi definitia »

GASTROENTEROLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în gastroenterologie. [Pron. -tro-en-. / < fr. gastro-entérologue]. Vezi definitia »

RADIOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în radiologie. [< fr. radiologue]. Vezi definitia »

GRAFOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în grafologie. (< fr. graphologue) Vezi definitia »