ALTERNÁNȚĂ (‹ fr. {i}) s. f. 1. Însușirea de a alterna. 2. (FIZ.) Totalitatea valorilor luate de o mărime alternativă în decursul unei semiperioade cuprinse între două momente în care valoarea mărimii este nulă. 3. (GEOL.) Repetarea succesivă pe verticală a două sau mai multe tipuri de roci sau formațiuni geologice, de grosimi apropiate, în coloana stratigrafică a unei regiuni. 4. (LINGV.) Schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul, în flexiune sau în familia lexicală: poate fi consonantică (ex. schimbarea lui s în ș: des-deși, a lui t în ț: tăiat-tăiați) sau vocalică (ex. carte-cărți); ablaut, apofonie. 5. (ARHIT.; ARTE PL.) Procedeu decorativ constînd în repetarea regulată a două motive (în arte decorative) sau a două elemente (în arhitectură). Vezi definitia »

LEGUMÉALĂ, legumeli, s. f. (Reg.) Faptul de a legumi. – Legumi + suf. -eală. Vezi definitia »

MOTOFRÉZĂ s. f. freză¹ (2) agricolă cu motor, pentru lucrarea solului. (< moto¹- + freză) Vezi definitia »

CRIPTOGÁMĂ, criptogame, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Grup mare de plante inferioare, lipsite de flori, care au drept caracteristică înmulțirea prin spori; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. 2. Adj. Care aparține criptogamelor (1), privitor la criptogame. – Din fr. cryptogame. Vezi definitia »

PREȘTIÍNȚĂ s. f. previziune; cunoaștere infailibilă a tot ce se va întâmpla în viitor, atribuită de teologi divinității. (după fr. préscience) Vezi definitia »