NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nâ-u-] – V. năuci. Vezi definitia »

ARGĂSÍT², -Ă, argăsiți, -te, adj. (Despre piei, blănuri) Prelucrat pentru a deveni trainic și impermeabil; tăbăcit, (reg.) dubit, încrușit. – V. argăsi. Vezi definitia »

ZBURLÍT, -Ă, adj. v. zbârlit. Vezi definitia »

FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. Vezi definitia »

PIROLUZÍT s. n. bioxid natural de mangan. (< fr. pyrolusite) Vezi definitia »