TRIÓL s. m. trialcool. (< fr. triol) Vezi definitia »

ORÁCOL, oracole, s. n. (În antichitate) Răspuns profetic pe care, potrivit unor credințe, anumite divinități îl dădeau celor veniți să le consulte pentru a cunoaște viitorul; prevestire, prezicere, profeție; lăcașul unde se făceau aceste profeții. ♦ Hotărâre dată de o persoană cu autoritate; sentință cu caracter infailibil; p. ext. persoană care dă această hotărâre. ◊ Expr. A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și enigmatic. [Var.: orácul s. n.] – Din lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle. Vezi definitia »

EMBÓL s.n. v. embolus. Vezi definitia »

PERÍCOL s.n. Primejdie. [Var. pericul s.n. / < lat. periculum, cf. it. pericolo]. Vezi definitia »

NICÓL s. m. dispozitiv pentru producerea și analiza luminii polarizate, bazat pe fenomenul de dublă refracție. (< fr. nicol) Vezi definitia »