VACCINÁBIL, -Ă, vaccinabili, -e, adj. Care poate fi vaccinat. – Din fr. vaccinable. Vezi definitia »

STIL s.n. I. 1. Instrument de metal sau de os ascuțit la vârf, cu care se scria în antichitate pe tăblițe cerate. 2. Partea pistilului care se află deasupra ovarului și poartă stigmatul. II. 1. Totalitatea procedeelor proprii de exprimare prin mijloacele limbii literare a unui conținut concret; mijloacele lingvistice de exprimare proprii unui scriitor, unei opere, unui gen etc. 2. Mod de exprimare a gândirii specific unei arte sau unui artist, curentelor, epocilor sau școlilor artistice naționale. ◊ Figură de stil = v. figură (4) [în DEX ´98, DN]. 3. Mod, fel, manieră de a fi, de a purta etc. ◊ Stil de muncă = fel de a concepe munca și de a munci. [Pl. -luri, -le. / < fr. style, it. stile, cf. lat. stylus, gr. stylos – stilet]. Vezi definitia »

MALEÁBIL, -Ă, maleabili, -e, adj. 1. (Despre metale) Care poate fi întins în foi subțiri la temperatură inferioară aceleia de topire; (despre alte materiale) care poate fi ușor modelat. 2. Fig. (despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adaptează ușor; adaptabil, mlădios, docil. [Pr.: -le-a-] – Din fr. malléable. Vezi definitia »

AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; binevoitor. ◊ (Adverbial) Prietenește. ♦ (Jur.; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. amiable. Vezi definitia »

tiptíl adv. – În mod precaut, pe furiș, pe nesimțite. – Var. înv. teptil. Mr. tiptile, megl. tiptil. Tc. (arab.) tebdil (Roesler 604; Șeineanu, II, 362; Lokotsch 1966), cf. alb., sb. tevdil, bg. tepdil. – Der. tiptilat, adj. (deghizat, travestit), prin contaminare cu tupilat. Vezi definitia »