TANGÉNȚĂ s.f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ (Fig.) Atingere, legătură, contact. [< fr. tangence]. Vezi definitia »

COBALTÍNĂ s. f. Minereu de cobalt și arsen, de culoare cenușie-roz, cu un pronunțat luciu metalic. – Din fr. cobaltine. Vezi definitia »

SĂRBEZEÁLĂ s. f. (Pop.) Faptul de a fi searbăd sau de a se sărbezi. – Sărbezi + suf. -eală. Vezi definitia »

ANTÉNĂ, antene, s. f. (Adesea fig.) 1. Fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul insectelor, crustaceelor și miriapodelor, și care servește ca organ de simț. 2. Conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric (folosit în radiocomunicații). 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. – Fr. antenne (lat. lit. antenna). Vezi definitia »

CONCOMITÉNȚĂ, concomitențe, s. f. Simultaneitate a două sau mai multe lucruri; coexistență. – Din fr. concomitance. Vezi definitia »