Definita cuvantului înfrânare
ÎNFRÂNÁRE, înfrânări, s. f. Acțiunea de a (se) înfrâna; fig. reținere, abținere, cumpătare. – V. înfrâna.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înfrânare
DEFULÁRE, defulări, s. f. Acțiunea de a defula și rezultatul ei. – V. defula. Vezi definitia »
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat1, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa. Vezi definitia »
RECONSTITUÍRE s.f. Acțiunea de a reconstitui și rezultatul ei; restabilire; reconstrucție. ♦ (Lingv.) Stabilire cu ajutorul comparației a formei unui cuvânt neatestat dintr-o fază mai veche a unei limbi sau a formei unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică; reconstrucție, reconstruire. [< reconstitui]. Vezi definitia »
OBNUBILÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a (se) obnubila și rezultatul ei. ♦ (Med.) Stare patologică manifestată prin amețeli, prin pierderea temporară a conștiinței; obnubilație. [< obnubila]. Vezi definitia »
ZBICÍRE, zbiciri, s. f. Faptul de a (se) zbici1. – V. zbici1. Vezi definitia »