CLĂNȚĂNÍ, clănțănesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre dinți) a se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii). 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă. ♦ A apăsa repetat, cu violență și cu zgomot de clanța unei uși. 3. Fig. (Peior.) A vorbi mereu; a flecări. ♦ Refl. recipr. A se certa (ușor), a se ciorovăi. [Var.: (pop.) clențăní, clențení vb. IV.] – Clanț + suf. -ăni. Vezi definitia »

indelbiní, indelbinésc, vb. IV (reg., înv.) a clipi. Vezi definitia »

PROZAURIÉNI s.m. pl. Ordin de reptile fosile mici, care au existat exclusiv în permian; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Pron. -za-u-, sg. prozaurian. / < fr. prosauriens]. Vezi definitia »

ÁRNI s.n. Bivol sălbatic din sud-estul Asiei și al Indoneziei, strămoșul bivolului. (< germ. Arni) Vezi definitia »

ARVONÍ vb. IV. v. arvuni. Vezi definitia »