HEBE- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) adolescență”, „pubertate”. [< fr. hébé-, cf. gr. hebe]. Vezi definitia »

a urmări până-n pânzele albe expr. a hăitui; a încolți. Vezi definitia »

CÓMBE s.f. (Geol.) Depresiune alungită, deschisă la un capăt, dezvoltată în bolta unui anticlinal din jurasic. [< fr. combe < cuv. celtic]. Vezi definitia »

soloámbe s.f. pl. (reg.) deprinderi, apucături rele. Vezi definitia »

fiérbe (fiérb, fiért), vb. – 1. A trece un lichid în stare de vapori sub acțiunea căldurii. – 2. A coace. – 3. A clocoti, a face bășici. – 4. A mișuna, a forfoti. – 5. A fermenta, a se altera. – 6. A se tulbura, a se chinui, a se neliniști. – Mr. h’erbu, h’erșu, h’ertu, megl. ierb, ierș, iert. Lat. fĕrvĕre (Pușcariu 607; Candrea-Dens., 586; REW 3265; DAR), cf. it. fervere, sp. hervir (gal. ferber), port. ferver. Der. fierbătoare, s. f. (fierbere; loc la stînă unde se fierbe laptele); fierbător, s. n. (ceaun pentru fiert); fiert, adj. (fiert; copt; deprimat; ratat); fiertoare, s. f. (fierbere); fiertură, s. f. (fel de mîncare; supă), cuvînt pe care Meyer, Alb. St., IV, 92, îl derivă în mod inutil de la un lat. *fertura; nefiert, adj. (care nu este bine fiert, crud). Cf. fierbinte. Vezi definitia »