VOLÓC, voloace, s. n. Plasă lungă de pescuit în apele mari, prevăzută la cele două capete cu câte un băț gros, ceea ce permite pescarului să o tragă prin apă și mai ales pe fundul apei. [Var.: vológ s. n.] – Din rus., ucr. volok. Vezi definitia »

samatóc s.n. (reg.) 1. rachiu de drojdie. 2. must care se trage de pe tescovină imediat după zdrobirea strugurilor. Vezi definitia »

URUIÓC, uruioace, s. n. (Pop.) Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război. [Pr.: -ru-ioc] – Cf. ucr. uryvok, scr. urivak. Vezi definitia »

COTÓC, cotoci, s. m. (Pop.) Cotoi. – Cf. cotoi. Vezi definitia »

TROC² s. n. v. troacă. Vezi definitia »