SLAVÓN, -Ă adj. Care se referă la cultura slavă, care aparține slavilor. ◊ Limba slavonă (și s.f.) = limba slavă bisericească și literatura care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria din vechea slavă bisericească; alfabet slavon = alfabet chirilic. [< fr. slavon]. Vezi definitia »

BOMBARDÓN s. n. instrument muzical de suflat, din alamă, cu timbru și registru foarte grave. (< it. bombardone, fr. bombardon) Vezi definitia »

BOMBARDÓN s.n. Instrument metalic de suflat, care scoate sunete grave de contrabas. [Pl. -oane. / cf. fr. bombardon, it. bombardone]. Vezi definitia »

PENTADECAGÓN, pentadecagoane, s. n. (Geom.) Poligon plan cu cincisprezece laturi și cincisprezece unghiuri. – Din fr. pentadécagone. Vezi definitia »

DISPROFORÓN s. n. (la autorii latini) aliterație a unor consoane greu de pronunțat. (< lat. dysprophoronus, gr. dysprophoron) Vezi definitia »