schiligíu, schiligíi, s.m. (reg.) muncitor într-o schelă (într-un mic port). Vezi definitia »

PRODÍGIU s. n. 1. eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. persoană extraordinară prin talentul, virtuțile sau viciile sale. (< lat. prodigium, fr. prodige) Vezi definitia »

pambríu (pambríuri), s. n. – 1. (Înv.) Postav de lînă. – 2. (Munt.) Basma, testemel. Origine îndoielnică. Pare o deformație populară a lui Cambrai, celebru în Evul mediu prin țesăturile sale, cf. chembrică și sp. cambray. Vezi definitia »

PEISÁGIU s.n. v. peisaj. Vezi definitia »

EPISCÉNIU s.n. Construcție ca un etaj superior, situată deasupra scenei, în teatrele antice. [Pron. -niu. / < fr. épiscénium, lat. episcenium]. Vezi definitia »