AUTOȘENILÉTĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul pentru transportul bunurilor, suspendat pe roți directoare în față și pe două șenile propulsoare în spate. [Pr.: a-u-] – După fr. autochenille. Vezi definitia »

amblistómă (-blis-to- / -bli-sto-) s. f., g.-d. art. amblistómei; pl. amblistóme Vezi definitia »

GAMÉLĂ s. f. vas mic de metal din care mănâncă ostașii (în aplicații). (< fr. gamelle, it. gamella) Vezi definitia »

ABOÁLĂ s.f. (pop.) Epilepsie Vezi definitia »

OCURÉNȚĂ, ocurențe, s. f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. – Din fr. occurrence. Vezi definitia »